Nimic interesant

Deși sunt nou în domeniul creării unui blog, nu voi lăsa teama de a eșua sau orice altă inhibiție care m-ar putea influența în a opri degetele să mai tasteze pe tastatură ci voi începe să scriu ce îmi va veni în cap și ce voi crede că este correct și decent pentru cititorii acestui blog. În acest articol aveam de gând să relatez o mică ficțiune care ar fi ajuns în inimile cititorilor, ar fi încurajat spectatorii din fața ecranului să își dea seama că unde este frica mai mare există mai mult curaj și poate chiar le făcea inimile să bată mai rapid de emoțiile de euforie transmise de la scriitor la cititor, dar mi-am dat seama că este doar un vis frumos, cel puțin în acest moment, care doar m-ar fi bucurat prin faptul că aș fi umplut două sau trei pagini din această postare. Am ales să scriu despre o zi de vară în care stăteam frumos pe o bancă, în curtea din față a locuinței mele, meditând la nemurirea sufletului, uitându-mă ori la liliacul din curte, ori la corcodușul din curte. Du...